Subjonctivul în engleză – ce este și cum îl explici copilului tău

Subjonctivul este un mod verbal special. Spre deosebire de propozițiile obișnuite, care spun ce se întâmplă cu adevărat, subjonctivul ne vorbește despre ce am vrea să se întâmple, ce cerem, ce ne dorim sau ce ar fi bine să se întâmple. Poți să-i spui copilului tău așa:

„Subjonctivul este felul în care spunem ceva ce nu s-a întâmplat încă, dar ne dorim sau spunem altora să facă.”

Sună complicat? Iată o explicație cu un exemplu care face lumină:

• Corect: I suggest that he study harder
• Greșit: I suggest that he studies harder

Deși copilul știe că „he studies” e forma corectă la prezent simplu, în cazul subjonctivului, verbul rămâne în forma de bază: „study”. Fără „-s”, fără complicații. Doar un context special.

Diferența dintre modul indicativ și modul subjonctiv în limba română ține de atitudinea vorbitorului față de acțiunea exprimată și de certitudinea sau realitatea acesteia. Modul indicativ spune ce se întâmplă cu adevărat –  He studies every day. Pe de altă parte, modul subjonctiv spune ce ar trebui să se întâmple, ce vrei sau cere cineva – I suggest that he study every day.

Excelentă întrebare – mai ales dacă încerci să-i explici copilului tău de ce în engleză „he study” e corect într-o propoziție, dar în română am spune „el să învețe”.

Iată de ce subjonctivul în engleză este diferit față de română:

• Forma vizibilă: În limba română, subjonctivul este marcat clar prin particula „să” și terminații specifice: „Să vină”, „să facă”, „să învețe”. Copilul vede și aude că e ceva special. În engleză, subjonctivul este mai subtil. Nu există un cuvânt separat precum „să”, iar forma verbului nu se schimbă mult – rămâne, de obicei, forma de bază a verbului. „I suggest that he study.” Diferența față de „he studies” e mică – doar dispare „-s”.
• Reguli diferite pentru „to be”: În engleză, verbul „to be” are forme speciale doar în subjonctiv: If I were you…Româna are ceva similar: „Dacă aș fi în locul tău…”, dar modul de construcție este mai clar și vizibil.
• Frecvența folosirii: În română, folosim subjonctivul frecvent, chiar și în vorbirea obișnuită: „Vreau să merg.” În engleză, este mai puțin frecvent în conversațiile informale. Asta înseamnă că un copil îl va auzi mai rar, și va avea nevoie de mai multe exemple ca să-l înțeleagă.
• Poziționare sintactică diferită: În engleză, subjonctivul apare în propoziția secundară după anumite verbe sau expresii (suggest, insist, etc). În română, este marcat clar de „să” și apare într-o structură mai familiară copilului:„Mama vrea să mănânc.” vs. “Mom wants that I eat.” (care în engleză devine „Mom wants me to eat”, fără subjonctiv)

Subjonctivul apare, în general, după anumite verbe sau expresii care exprimă dorință, cerere, nevoie sau importanță. Iată cele mai frecvente situații:

1. După verbe care exprimă dorință, sugestie, cerere

• suggest – „I suggest that he study more.
• recommend – „We recommend that she read this book.”
• ask – „They ask that he be careful.”
• insist – „I insist that you come early.”
• demand – „The teacher demands that he pay attention.”

2. După expresii formale cu „It is important that…”

• It’s essential that she be on time.
• It is recommended that he not drive at night.
• It’s necessary that we be prepared. Observi ceva? În toate aceste exemple, verbul principal rămâne în forma de bază.

3. În expresii fixe, adesea formale sau arhaice

• God save the Queen
• Heaven forbid!
• Long live the king!
• So be it.
• If need be.

Subjonctivul nu e un animal de pradă greu de prins. Dimpotrivă, are reguli destul de simple. Trebuie doar să le recunoști.

• Fără „-s” la persoana a treia singular. She suggest that he do his homework. (nu „does”)
• Forma de bază a verbului, indiferent de persoană. I recommend that they start early.
• Verbul to be devine be pentru toate persoanele: I be, you be, he be…

Subjonctivul trecut

Aici intervine forma celebră:If I were you, I’d call her. Nu „was”, chiar dacă e persoana I. Este o expresie de politețe, ipoteză sau dorință nerealizată. If he were taller, he’d be a basketball player.

Sincer? Da… dar doar la început. Pentru copii, subjonctivul poate părea straniu tocmai pentru că în limba română nu-l folosim în aceleași contexte. Plus că engleza are acea „formă de bază” fără „-s” care dă peste cap regulile deja învățate.

Nu forța, lasă-l să învețe natural

Subjonctivul NU este ceva ce copilul trebuie să memoreze cuvânt cu cuvânt. Ci mai degrabă, să-l audă, să-l folosească, să-l vadă în povești, jocuri educative în engleză și filme.

Cum îl introducem?

Există câteva abordări de bază (destul de simple dar în același timp eficient) care îți pot fi de ajutor atunci când vei introduce subjonctivul copilului tău: 

• Povestește împreună cu el o situație imaginară: „Dacă ai fi supererou, ce ai face?

• Joacă roluri: „Tu ești profesorul acum. Ce recomanzi colegului tău?”
• Exercițiu: „Tu ce ai sugera unui prieten?” Spune-i copilului: „Imaginează-ți că ești profesor. Spune propoziția ‘He does his homework.’ Acum transform-o în sugestie.” Răspuns corect: “I suggest that he do his homework.”
• Nu corecta brutal. Corectează blând, prin reformulare: „Ai spus ‘he studies’ – dar pentru că e o sugestie, putem spune ‘he study’, cum zice nenea din carte.”

Exemple de subjonctiv în engleză pentru copii

Subjonctivul nu trebuie să sperie pe nimeni. Cu puțină expunere, multă joacă și ghidaj potrivit, copilul tău va învăța să-l folosească natural – fără stres, fără reguli recitate mecanic, ci cu încredere și curiozitate.

La Novakid, lecțiile de engleză sunt concepute exact așa: interactive, captivante și adaptate vârstei fiecărui copil. Profesorii noștri nu predau gramatică „ca la carte”, ci transformă fiecare lecție într-o aventură. Așa învață cei mici, fără să-și dea seama, chiar și lucruri aparent complicate – cum e subjonctivul.

Programează acum o lecție gratuită și descoperă cât de simplu poate fi să iubești engleza, de la primele cuvinte până la cele mai subtile nuanțe!