3 min Ca mamă a unui copil mofturos la mâncare, o femeie din România a descoperit că schimbarea abordării poate face minuni. În loc să insiste ca băiețelul ei de trei ani să mănânce, a creat o situație în care s-a simțit exclus și, așa, a dorit chiar el să participe la masă.
Această strategie a redus tensiunea și a făcut mesele în familie mai plăcute. Mama continuă și acum să experimenteze cu feluri noi de mâncare, adăugând diversitate în dieta celui mic.
Acest articol a fost scris de un părinte Novakid. Dacă și tu ai o întâmplare de povestit, te rugăm să ne lași un mesaj completând acest formular.
Provocarea
Există multe cărți și resurse online pentru părinții copiilor mofturoși la mâncare. Cei care au trecut prin această etapă, fie ea mai lungă sau mai scurtă, știu cât de frustrant, obositor și supărător poate fi când copilul refuză să mănânce sau mănâncă doar câteva alimente.
Când băiatul a început grădinița la trei ani, a fost o perioadă dificilă pentru toți. Desprinderea de mine, adaptarea la un mediu nou și faptul că era destul de introvertit au fost provocări mari. Slăbise și mânca puțin sau selectiv, probabil ca o formă de răzvrătire, cum spun cărțile de specialitate.
Am încercat diverse metode și îi ofeream ce știam că prefera, dar adesea refuza să se așeze la masă sau făcea un tantrum exact în momentul mesei. De multe ori, când pregăteam ceva special, găsea un motiv să fie supărat și… vocal.
Soluția
Într-o zi a venit momentul când am decis că trebuie să schimb ceva. Țin minte că era sâmbătă, eram toți trei, pregătisem ceva delicios pentru prânz. Abia așteptam să mâncăm. L-am anunțat că e gata mâncarea, dar îl vedeam cum își aduna puterile să se împotrivească.
Am așezat masa: doar două farfurii, două tacâmuri, două porții de mâncare; i-am spus soțului meu să se așeze la masă fără să insiste ca și băiețelul să ia loc. Și am început să mâncăm.
Ne-a anunțat că el nu vrea sa mănânce, cu ușor iz de scandal. I-am spus că nu e nicio problemă pentru că am pus masa doar pentru mami și tati și ne-am continuat discuția de adulți hămesiți, cu cea mai mare relaxare. Englezu’ are o vorbă: I was dead inside.
Mâncase de dimineață un sandwich amărât, chiar îmi doream să mănânce și el. Și a funcționat! Se simțise exclus, nu mai avea presiunea rugăminților noastre și chiar ne-a zis cu reproș: “Heeei, vreau și eu!”
Am repetat metoda cu mici variațiuni, merge aproape de fiecare dată. Si niciodată nu i-am oferit de mâncare decât atunci când am considerat că îi este foame cu adevărat.
În acea perioadă de adaptare, reacția mea la refuzul lui de a mânca reprezenta pentru el o confirmare că are toată atenția mea.
Cum arată lucrurile acum
Îngrijorarea părinților pentru nutriția copiilor mici poate duce la disperare, iar atenția asupra celui mofturos crește proporțional.
Din fericire, am depășit această etapă, dar îi respect în continuare preferințele alimentare și experimentez cu feluri noi de mâncare. Cele mai recente descoperiri ale lui sunt fasolea verde și sparanghelul, neapărat al dente și bine condimentate. Sunt bucuroasă!
