Acest părinte descrie provocările gestionării minciunilor copilului său și cum a adoptat o abordare bazată pe curiozitate și înțelegere pentru a încuraja sinceritatea și responsabilitatea. Tactica l-a ajutat la crearea unui mediu familial în care copilul se simte parte dintr-o echipă și învăță să aprecieze onestitatea și colaborarea.
Provocarea
Băiatul meu a început să fabuleze și să spună „păcăleli” de la vârsta de patru ani, dar până la șase ani, acestea s-au transformat în minciuni propriu-zise, mai ales când era vorba de mâncat dulciuri pe ascuns sau de jucării stricate.
Evident, ca părinte, nu îți dorești să explodezi când copilul te minte, dar totodată, nu vrei să încurajezi un comportament care s-ar putea agrava odată cu trecerea timpului.
Recent, mi-a spus entuziasmat că a terminat de strâns Lego-ul și că ar vrea să ia ceva dulce. Am acceptat prea repede și a profitat să mănânce desertul, deși nu strânsese de fapt nimic.
Reacția mea instinctivă ar fi fost să mă supăr, să ridic vocea și să impun restricții, dar aceasta ar putea genera rușine, iar eu nu îmi doresc să-l fac să se simtă inamicul rușinat al familiei. Vreau să fie un copil responsabil, pe care mă pot baza.
Soluția
Am ales să inspir adânc și să abordez situația calm: „Ai spus că ai strâns piesele și văd că sunt întinse peste tot. Ce s-a întâmplat?” Am adoptat un ton curios, așteptându-mă la un răspuns sincer care să explice situația.
Copilul meu este mândru și încăpățânat, dar și sensibil la modul în care este perceput. Abordarea mea vizează să creeze o rușine constructivă și să-l facă să simtă că suntem o echipă. Acest sentiment îl motivează să colaboreze la strângerea jucăriilor.
Cum arată lucrurile acum
Pentru familia noastră, a reacționa cu surpriză mai degrabă decât cu mânie este cheia dezamorsării comportamentelor negative.
La șase ani, fiul meu nu este impresionat de tonul meu ridicat. Acesta pare chiar să caute provocarea. Pentru mine este clar că desertul este mai apreciat când este meritat și că preferă să mă vadă curios, nu supărat sau dezamăgit.
Acest articol a fost scris de un părinte Novakid. Dacă și tu ai o întâmplare de povestit, te rugăm să ne lași un mesaj completând formularul de aici: https://www.novakid.ro/blog/parent-form/