Cu diverse cărți educative, activități practice și jocuri, această mamă a transformat masa într-o aventură de învățare și descoperire pentru fetița ei mofturoasă. Metodele folosite au funcționat peste așteptări – copilul nu doar mănâncă acum mai diversificat, ci are și un interes deosebit pentru mâncăruri noi și grădinărit.
Provocarea
Una dintre cele mai cumplite provocări pentru părinți este ca cel mic să fie mofturos la mâncare.
“Cum o să crești tu mare?!”, “Cum o să se dezvolte creierul tău?!”, “Cum să prinzi puteri după o răceală, dacă nu mănânci?!” – Asta am auzit eu copil fiind, asta spun și eu mai departe.
Fata noastră este pasionată de bucătăria ei de lemn, și de fructele și legumele ei de lemn, și de vasele ei de gătit și… cam atât. Se pare că ce iese din bucătăria noastră nu prezintă un interes la fel de mare. Este un copil mofturos care crește doar cu entuziasm și pupici.
Soluția
Primisem de la prietenele noastre, care au copii mai mari, diverse cărți despre mâncare, dar din punct de vedere logistic. Cum ajunge mâncarea la noi, de pe câmp și până în farfurie.
Când le-am primit, fetița era bebeluș și chiar îmi ziceam senină că editurile nu știu ce să mai publice și unde sunt oare poveștile noastre nemuritoare sau pupezele și iezii speriați ai lui Creangă. Ce nu știam eu este că și prietenele mele au avut copii mofturoși și cărțile acestea le serviseră drept recuzită.
Ideea a prins contur când am văzut, în fotografiile trimise de la grădiniță, că cea mică mânca cu poftă ridichi și ceapă verde! Am fost șocată!
Se pare că avuseseră săptămâna dedicată legumelor și chiar folosiseră la clasă legume adevărate. După ronțăială, fiecare copil trebuia să spună cum a fost leguma mâncată: crocantă, moale, acră, dulce etc. Copiii sunt curioși și percutează bine la activități sociale.
Am început și eu să așez două-trei sortimente de fructe pe farfurie, le-am scos semințele și sâmburii, le-am întins pe un șervețel lângă și, fără prea multe introduceri, am încercat să o atrag într-un joc de-a gustatul și învățatul.
Am purces să spun o poveste cu mere, pere și gradina cu castraveți a bunicii; cum din semințele mici cresc plantele mari și roditoare; cum că ouțele găinușelor au proteine și ne fac mai puternici și cum albinuțele harnice fac miere dulce.
Mai mult, în bucătăria de lemn am făcut multe salate, iar în petecul nostru de gradină am semănat semințe de pătrunjel atât de bogate în vitamina C.
Cum arată lucrurile acum
Într-adevăr, ar fi fost mai simplu să mănânce pur și simplu orice. Dar cu toate astea, noi am petrecut si timp de calitate făcând atâtea lucruri împreună.
Astăzi, la șapte ani, Daria mănâncă mult mai variat și, pe deasupra, pune la germinat sâmburi de avocado și boabe de fasole. Are propriile ei plăntuțe pe care le îngrijește. Nu se mai joacă atât de mult la bucătăria de lemn, însă mă ajută pe mine să curăț și să tai castraveții. Suntem cu toții câștigați!
Acest articol a fost scris de un părinte Novakid. Dacă și tu ai o întâmplare de povestit, te rugăm să ne lași un mesaj completând formularul de aici: https://www.novakid.ro/blog/parent-form/