3 min Cum am transformat rutina de culcare într-un moment educațional
Deși fiul ei nu este atras de poveștile clasice, această mamă a găsit o modalitate de a-l implica în lectură prin atlase și cărți despre animale și locuri neobișnuite. Astfel, a reușit să transforme rutina de seară într-o experiență educativă și captivantă, adaptată intereselor lui specifice.
Acest articol a fost scris de un părinte Novakid. Dacă și tu ai o întâmplare de povestit, te rugăm să ne lași un mesaj completând acest formular.
Provocarea
L-am născut pe fiul meu când aveam 35 de ani. Am avut destul timp să fac planuri și să-mi dau cu părerea despre cum nu voi face un milion de lucruri atunci când voi fi mamă. Acum are cinci ani și m-am lăsat și eu prinsă de febra achiziționării de cărți pentru copii. Peste tot sunt articole și studii despre cât de important este să citim copiilor de la vârste fragede. Zis și făcut.
Am cumpărat cărți, multe le-am primit de la mămici ai căror copii crescuseră deja și își pierduseră interesul. Am citit și interpretat toate animalele pădurii! Lunile au trecut și de la gângurit am trecut la silabisit și, după un lung proces, la vorbit. Am zis că acum e momentul. Doamne, câte povești, povestioare și fabule din toată lumea o să citim! Literatura pentru copii, scrisă de-a lungul secolelor, era toată la dispoziția noastră.
Însă lui nu i-au plăcut poveștile. Punct. Rutina noastră de seară nu mai includea răsfoitul de cărți; refuza și prefera să stea în living la TV, urmărind programe pentru copii cu pești, dinozauri sau insecte.
Îmi plăceau poveștile când eram copil și mă întrebam de ce nu reușesc să-i citesc o poveste la culcare. Poate e prea mic, poate mai încolo.
Soluția
Chiar și acum, la cinci ani, nu-i plac în mod deosebit poveștile clasice și nu reușește să se conecteze cu fantezia din ele. Îi plac mai degrabă cărțile scrise de autori contemporani, care au studiat psihologia copiilor și care au scopuri educative bine definite. Dar nici asta nu mi s-a părut suficient.
Știind interesul lui pentru animale, insecte și vietăți marine, am căutat atlase în librării. Am găsit publicații grozave, structurate pe capitole scurte și cu ilustrații superbe. Așa am ajuns, în prezent, să citim seara la culcare nu basme, ci despre animale, locuri neobișnuite din lume sau despre vulcani.
Cum arată lucrurile acum
Băiatul meu nu are în prezent o poveste preferată și nici nu poate reproduce un rezumat al vreuneia. Știe, în schimb, o mulțime de animale, steagurile multor țări, cântă ca o cicadă și poate povesti ore întregi despre ciudatul pește lanternă. E felul lui de „A fost o dată ca niciodată… „.
