4 min Ca mamă a unui băiețel cu păreri foarte bine conturate, această mamă a învățat să accepte și să gestioneze voința puternică a fiului ei. Prin strategii ingenioase, cum ar fi imitarea ținutelor tatălui sau oferirea de opțiuni, a reușit să evite conflictele legate de haine atunci când băiețelul voia să se îmbrace de vară iarna. Mama a învățat în timp să-și aleagă bătăliile și să respecte preferințele fiului ei, asigurându-se însă că nu îi pun sănătatea în pericol.
Acest articol a fost scris de un părinte Novakid. Dacă și tu ai o întâmplare de povestit, te rugăm să ne lași un mesaj completând acest formular.
Provocarea
Se spune că, pe măsură ce copiii cresc, uităm din greutățile prin care am trecut când erau mici. Eu sigur nu voi uita iarna în care fiul meu de doi ani și jumătate s-a îmbrăcat de vară, plus o geacă. Poate exagerez, dar sigur nu era îmbrăcat corespunzător pentru anotimpul rece.
În acea iarnă, eram deja obosită; abia mă întorsesem la serviciu după concediul maternal, casa era mereu dezordonată, fiul meu mânca doar trei-patru feluri de mâncare și încă nu vorbea bine, ceea ce îl frustra. Refuza hainele groase de iarnă și avea o voință mai puternică decât nervii mei.
Pe scurt, în acea iarnă a purtat pantaloni direct pe piele, fără haine impermeabile, iar în picioare adidași albi de vară (avea două perechi aproape identice pentru că refuza orice altă încălțăminte). Cu greu accepta un fes, fără nimic la gât, și, cu mila lui Dumnezeu, o geacă cărămizie de iarnă.
Soluția
Această povestire nu este despre cum am reușit să-l deturnez în acea iarnă, pentru că nu am reușit, ci despre cum am înțeles că fiul meu de doi ani va fi un copil încăpățânat și cu voință puternică. Am realizat că nu pot câștiga toate bătăliile și trebuie să fac pace cu asta.
Am pornit de la zero, învățând că nu-l pot determina să poarte ceva doar pentru că așa trebuie. Norocul meu a fost că este foarte atașat de tatăl lui. Am folosit această legătură: atunci când trebuia să mergem undeva, îl rugam pe soțul meu să caute să se îmbrace cu articole vestimentare similare cu ale fiului nostru (nu, nu era vorba de frac si papion, ci de bluzoane, jeanși, fes, șosete lungi) și de multe ori ne ieșea.
O altă strategie a fost să-i dau lui controlul: îi așezam pe pat două-trei ținute și îl rugam să aleagă. De cele mai multe ori, funcționa.
Cum arată lucrurile acum
Fiul meu are cinci ani acum și nu se mai îmbracă de vară iarna, dar continuă să aibă păreri și preferințe, pe care i le respect. Lecția cea mai importantă pe care am învățat-o a fost să-mi aleg bătăliile și să-i respect opiniile, atâta timp cât nu îi pun sănătatea și dezvoltarea în pericol.
PS: Recent, am văzut un tătic în parc cu o fetiță de aproximativ doi ani. Era în șosete. Am vorbit cu el și mi-a spus că refuză orice fel de încălțăminte. Am zâmbit și i-am zis ce mi-au zis și mie alții: o să treacă!
