3 min Cum am transformat cina într-o aventură culinară pentru fiul meu
O mamă a unui băiețel pretențios a găsit soluții ingenioase pentru mesele lui ce deveniseră o adevărată provocare. Inspirată de pasiunea micuțului pentru țările lumii, ea a creat platouri tematice, transformând cinele plictisitoare în aventuri educative și delicioase. Astfel, mama a adus varietate, dar și distracție, în alimentația băiețelului ei. Insipiră-te și tu din povestea ei!
Acest articol a fost scris de un părinte Novakid. Dacă și tu ai o întâmplare de povestit, te rugăm să ne lași un mesaj completând acest formular.
Provocarea
Sunt o mamă de 40 de ani, cu un băiețel de aproape cinci ani. Bineînțeles, am trecut prin multe provocări specifice vârstelor mici.
Am un copil sănătos, activ și curios, dar uneori selectiv și încăpățânat. Sau, cum ar spune bunicii, “cu personalitate”! Dar mulți copii au idei bine conturate și clar exprimate, mai ales în ceea ce privește alimentația.
Am trecut prin toate fazele posibile de adaptare la alimentația lui, de la diversificare la preferințe. Și nu oricum, ci pe categorii de alimente, texturi și momentele servirii mesei. Am făcut greșeli, dar am luat și decizii istețe.
Ca pentru toată lumea, orele din zi nu sunt suficiente, iar primul lucru pe care îl fac când sosesc de la serviciu este să îl hrănesc. Dar ce faci atunci când ai doar patru-cinci opțiuni de mâncare, de care și tu te-ai săturat? Nu mereu am timp sau energie pentru o cină sofisticată, pentru că da, băiețelul meu este pretențios și simandicos.
Din păcate, nu-i place mâncarea tradițională cu care noi adulții am crescut, și, în general, nu servește alimente cu o textură moale. Așadar, din meniul lui sunt excluse mâncăricile ușor de reîncălzit.
Soluția
Într-una dintre serile mele „low battery”, mi-a venit o idee din disperare. Deși este pretențios, copilul meu vrea totuși să mănânce.
Acum este pasionat de țările lumii. Privind pierdută în frigider, am văzut o bucată pierdută de parmezan. Am zis: „Astăzi, mâncăm un platou italienesc! Signore, poftiți la masă!”
Așa a început un joc spontan în care l-am întrebat ce mănâncă oamenii în Italia. Desigur, măslinele grecești s-au numărat și ele, și așa am încropit de fapt un „platouaș” italo-mioritico-balcanic, dar corect nutrițional din punctul meu de vedere. În plus, venea la pachet cu informații despre țara respectivă. Ne-am salutat în limba platouașului și am căutat steagul sau alte elemente specifice.
Cum arată lucrurile acum
Poate sună pretențios, dar am folosit interesul copilului meu pentru a diversifica opțiunile alimentare. Și a funcționat.
Am început să facem platouri spaniole, grecești, turcești, franțuzești sau englezești, cu alimente sănătoase, atunci când nu aveam o cină elaborată gătită. Recunosc că cel mai mare succes îl au platourile mediteraneene. Am reușit nu doar un play&learn, dar și un eat&learn, de care sunt foarte mulțumită!
